Erau doi si cu inca doi mici… patru. Erau saraci. Aveau hainele zdrentuite de la atata purtat. Dar erau frumosi.
Ea, mama, isi tinea cei doi baieti, posibil gemeni, in brate. Mai motaia din cand in cand de somn.
El, tatal, ii privea cu drag cum muscau din bucata de paine proaspata cumparata. Si parca se satura el. I-am zarit intr-o seara in tramvai. Si… nu cerseau.
Ei, baietii, aveau obrajii rumeni de la frig. Imi lasa gura apa si acum cand imi aduc aminte cu cata pofta muscau din paine. In sacosa tatalui pe care o tinea strans in brate am intrezarit o bucata de carnat. Asta cred ca le va fi cina. Paine si carnati.
N-am vazut mai multa fericire in ochii unor oameni simpli, care poate isi traiesc viata cu banii adunati de pe o zi pe alta.
Erau amarati, dar frumosi. Cu haine jerpelite si murdare pe alocuri, mancau cu placere paine goala si erau fericiti. Asta imi spuneau privirile lor. Ce simplu e… dar cat de complicat devine pentru multi dintre noi.
Erau fericiti.
Cati dintre cei pentru care cele mentionate de tine in postare sunt banalitati, nu pot spune ca sunt fericiti ? Multi… tare multi.
Sunt constient ca doar cu sentimente nu putem supravietui. Sunt constient si nu sunt intr-atat de visator incat sa cred ca avand un suflet bun si intinzand maini de ajutor, putem primi cele necesare din senin insa eu mereu am gandit ca decat sa fiu putred de bogat si sa dorm iepureste seara de seara gandindu-ma la tot felul de lucruri, mai bine am exact atat cat imi lipseste si imi traiesc viata linistit alaturi de cei dragi mie.
Nu consider nici ca e o regula sa fii putred de bogat si sa nu fii linistit – posibil exista cazuri – insa in general omul e asftel construit incat odata ce prinde gustul, greu il da uitarii…
Tare emotionant ce ai scris. Intreaga scena se derula in mintea mea atat de clar incat auzeam cum crapa crusta painii si vedeam firimiturile imprastiindu-se…
O zi super iti doresc !
@ Andrei Purcarea – Si mie mi s-a facut atunci o pofta teribila de paine
.